﻿Adresare 
	Poporul nostru a trecut prin mai multe momente de cumpănă. Prin unire, prin consolidare, prin mobilizarea tuturor forţelor de buna-credinţă au fost obţinute victorii care se vor inscrie pentru totdeauna în istoria românilor de dincoace de Prut.
	Calea spre suveranitate reală şi independenţă necesită de acum încolo o şi mai strînsă unire a tuturor cetăţenilor republicii, indiferent de naţionalitate şi convingeri politice. Pornind de la acest principiu, grupul de scriitori care semnează Adresarea in cauză îndeamnă toţi oamenii cărora le sînt scumpe aceste idealuri să-l susţină prin fapte concrete pe Preşedintele Republicii Moldova domnul Mircea Snegur, ţinînd cont că împreună cu Domnia sa am izbutit să decretăm limba de stat, să revenim la grafia latină şi la drapelul legitim al naţiunii noastre-Tricolorul.
	Împărtăşim, de asemenea, părerea că Preşedintele Republicii trebuie să fie ales de către întregul popor.
	În aceste clipe de cotitură considerăm oportun să mai precizăm că avem datoria să ne amintim de acele frumoase începuturi ale noastre din primăvara lui 1987, cînd Uniunea Scriitorilor din Moldova, susținută de întregul neam, şi-a asumat responsabilitatea să pledeze pentru renaşterea naţională şi pentru procesele de democratizare. O revenire la spiritul de coeziune al acelor vremuri dramatice ne-ar feri de eventuale greşeli şi ne-ar asigura o mai grabnică realizare a idealurilor sfinte ale Moldovei – suveranitatea si independenţa.
	Izbînzile de pînă acum le datorăm faptului că am fost uniţi şi am acţionat umăr la umăr împreună să ne ştim!
	Dumnezeu să ne audă şi să ne ajute!

UN IAD PREFĂCUT ÎN RAI 

     Unul dintre cele mai mari și poluate centre industriale din Europa era Rurul. Vremea îndelungată îi mergea vestea de iad. Nemții însă, în numai zece ani, au izbutut să-l prefacă în rai. Rurul și împrejurimile sale este în prezent o grădină înfloritoare. Nemții au fost nevoiți să cheltuie în scopul ameliorării situației ecologice din Rur sume colosale de bani și foarte multă muncă intelectuală. Și ceea ce-am vrea să subliniem în mod deosebit, au depus multă muncă fizică. E suficient să amintim că fiecare locuitor al Rurului, inclusiv copiii, au sădit nu mai puțin de o sută de copaci și arbuști, participînd activ la recultivarea pământului.


Evocînd istoria

Dragă Redacţie. Vin cu o propunere. În locul fostei Clopotniţe din faţa Catedralei din Chişinău este construit un havuz. Dar nu despre asta vreau să vorbesc, deşi se zice că fosta Clopotniţă va fi reconstruită pe acelaşi loc. Vorba e despre altceva. Între acest havuz şi Arcul de Triumf din Piaţa Marii Adunări Naţionale se află cîteva blocuri de granit plasate în semicerc. Acestea au fost instalate în perioada de „înflorire” a stagnării. Ele aveau menirea să reprezinte unele date istorice legate de colonizarea plaiului moldav. În ziua de 28 iunie 1990 un mare grup de oameni au dat jos ceea ce era instalat pe postamentele în cauză, tot atunci fiind scoase şi inscripţiile respective.
Deoarece postamentele au rămas si se află într-o stare bună, propun ca ele să fie folosite într-un scop nobil: să instalăm aici diferite figuri sculpturale care ar simboliza cele mai importante date ale istoriei neamului nostru, începînd cu Decebal și Burebista, continuînd cu Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrân și terminînd cu zilele de azi. Asemenea date istorice vor aminti și vor demonstra contemporanilor și urmaşilor noştri adevărata istorie a Moldovei, prezentînd totodată un viu interes pentru turişti şi pentru toţi cei care vor să ne cunoască cine am fost şi cine suntem.

Silvia Cazacu,
Or. Chişinău


La intervenția gazetei
„Legi ce nu sunt executate”

   Consiliul administrativ al Băncii republicane din Moldova a Băncii de economii a U.R.S.S., analizînd articolul sus-numit apărut în „L.A.” din 22 august a.c., vă informează că legile „Cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul R.S.S.M” se realizează în mod satisfăcător în sistemul întreprinderii noastre. Un pas înainte în această direcție s-a făcut după ce în luna august 1990 în funcția de Președinte al Consiliului administrativ al Băncii republicane din Moldova a fost numit dl C. A. Bulgac.
   Controlul asupra respectării în toate sferele activității bancare a legii cu privire la statutul limbii de stat a Republicii Moldova îl înfăptuiește comisia pentru problema dată.
   Cît privește formularele amintite în articol, în toamna anului 1990 au fost traduse, dar din cauza deficitului de hîrtie n-am avut posibilitatea să le tipărim. La începutul anului 1991 Parlamentul Republicii Moldova urma să adopte Legea; Cu privire la bănci și activitatea bancară” și noi, în baza acestei legi, ar fi trebuit să tipărim formularele și blanchetele în cauză. Dar adoptarea Legii s-a amînat și noi am conchis că nu este rațional să le modificăm din nou.
   Sperăm că în viitorul apropiat Legea sus-numită va fi adoptată și noi vă promitem că într-un timp record vom tipări formularele și blanchetele necesare, realizîndu-le în rețeaua bancară.

I. Secrieru, vicepreședintele Consiliului administrativ


În atenția cititorilor
Au mai rămas doar 11 zile
După cum ne-a informat Agenția republicană “Moldpresfilatelia”, o parte dintre Dumneavoastră, stimați prieteni, s-au abonat la “Literatura și arta” numai pe primele șase luni ale anului curent. Numărul acestora este aproape de 2.000 de persoane. Vremea a trecut pe neobservate, după cum vedeți, și iată că se apropie luna și ziua de cînd poștașul n-o să vă mai aducă acasă publicația preferată. O atare situație nedorită poate fi evitată dacă vă veți duce chiar azi sau în zilele apropiate la oficiul poștal pentru a vă continua abonamentul și pe celelalte șase luni care au rămas până la sfîrșitul anului.
	De menționat că, deși prețurile s-au majorat de două-trei ori la toate produsele alimentare și industriale, inclusiv la hîrtie și la unele procese tehnice necesare pentru editarea săptămînalului, costul abonamentului pentru a doua jumătate a anului la “Literatura și arta” a rămas același - 5 rub. 16 cop. Totodată, vă rugăm să nu lăsați acest lucru de azi pe mîine: au mai rămas doar 11 zile calendaristice (nouă zile lucrătoare) în care vă puteți reînnoi abonamentele pentru a nu rupe legătura cu “Literatura și arta”.


Decretul


Preşedintelui Republicii Moldova
Cu privire la conferirea titlului onorific: „Scriitor al poporului din Republica Moldova” lui V.V. Beşleagă

Pentru merite deosebite în domeniul literaturii, înaltă măiestrie artistică şi aportul considerabil la dezvoltarea culturii naţionale, se conferă titlul onorific „Scriitor al poporului din Republica Moldova” scriitorului Vladimir Vasile Beşleagă. 
M. Snegur,
Preşedintele Republicii Moldova
Or. Chişinău, 
23 iulie 1991


MULTE TREC PE DIINAINTE...

	Ei şi? Cred şi eu! Pe vremuri... Mare ispravă! Asta a fost cîndva!
	Am citit şi eu cu adîncă emoţie istoria aia a lui Saltîkov-Scedrin despre cei doi generali cu ghinion şi despre mujicul ivit la ţanc spre norocul lor.
	Mare mi-a fost bucuria că toate acestea sînt acum de domeniul trecutului: că astăzi e de neconceput ca un general să nimerească în asemenea situaţii neplăcute. Ce-i drept, trăiesc unii şi astazi pe insule dar locuite şi fortificate mai dibai decît unele vile.
	De altfel, din fericire pentru generali, nici  nu mai contează astăzi că mujicul nu mai e cel care a fost...
	Apropos de raportarea ficţiunii la realitatea imediată.
	Oare cîţi mujici din aceia or mai fi rămas teferi după ce s-au decantat în straturi sociale şi în straturi de oase prin jurul lagărelor? Cîţi s-ar mai găsi gata să-i sară în ajutor vreunei excelenţe căzute la ananghie?
	Avînd noi acum în calitate de tovarăşi ai noştri cel mai mare număr de generali din lume, oare cîte de asemenea capete înalt-cazone revin pe cap de mujic dispus sa mai hrănească pe cineva pe daiboj? Fie şi cu trese aurite şi cu vipuşcă purpurie!
	Mujicul azi abia o scoate la capăt. Se urbanizează.
	Totuşi, păcat ar fi să credem că generalii de azi, claustraţi în bietele lor <<osobneakuri>> solitare ca nişte cetăţi medievale, sînt nişte ingraţi şi au uitat de mujicul care l-a hrănit cîndva şi i-a adus acasă.
	Nu. Nu l-au uitat. Au grijă de el. Caută soluţii: <<Haraul! Mujicul nu se mai poate hrăni nici pe el însuşi! Niet poriadka!>>
	Într-adevăr, oare puţini sînt generalii care, printre scumpii noştri deputaţi şi alături de înalţii demnitari, dau alarma de la tribune şi mai înalte, ridică problema şi o proclamă solemn, din toţi bojocii:<<KTO NAKORMIT NAROD?>> Adică şi pe mujic între ceilalţi.
	Saltikov-Scedrin si-ar pune întrebarea (cu privire la proporţie):<<Oare de cîţi generali ar fi nevoie ca să poate hrăni un mujic?>>

Vasile LEVIŢCHI


Gazeta «Cuvînt moldovenesc» din Chişinău, apărută în Tîrgu-Jiu

Acest lucru s-a petrecut în vara anului 1944, cînd trupele sovietice intraseră la noi în ţară.
«Cuvînt moldovenesc» era o gazetă populară scoasă cu mult înainte de război la Chişinău, cu ajutorul asociaţiei Culturale «Astra» din Transilvania. Era citită şi apreciată de moldovenii ţărani, muncitori, preoţi şi învăţători, fiind în acelaşi timp şi un centru al Căminelor Culturale, prin care se purta lupta de ridicare a satelor prin cultură. 
La al doilea refugiu, în judeţul Gorj şi-au găsit adăpost la Bibeşti, într-o casă boierească «Arhivele Statului din Chişinău», conduse de un om de mare prestigiu moral şi intelectual, profesorul Leon Boga.
Acesta, împreună cu modestul semnatar al acestor rînduri, au scos, în oraşul Tîrgu-Jiu, în vara anului 1944, gazeta  «Cuvînt moldovenesc» la editura «Gorjanul» — a lui Jean Bărbulescu.
Gazeta a fost trimisă la refugiaţii basarabeni cunoscuţi, care au transmis-o tuturor prietenilor şi rudelor răspîndite în ţară.
Astfel «Cuvînt moldovenesc» a reuşit să facă legătura între fraţii împrăştiaţi, mulţi regăsindu-şi pe cei vremelnic pierduţi în faţa năvalei puhoiului din răsărit.
Au apărut numai cîteva numere.
Important este că şi-a ajuns scopul: legătura între refugiaţii basarabeni pierduţi unii de alţii, dezorientaţi şi în suferinţă.
Merită să fie evidenţiate două lucruri în legătură cu acest fapt.
Întîi, că deşi ruşii se apropiau, gazeta refugiată apărea.
Al doilea, că publicaţia a văzut lumina zilei în Gorj, judeţ atît de românesc, şi prin aceasta constituind încă o dată o dovadă a ataşamentului gorjenilor de lupta de atunci şi de azi a moldovenilor de peste Prut, fraţii noştri de totdeauna.

Sabin POPESCU-LUPU


„Evocînd istoria”

Dragă redacție. Vin cu o propunere. În locul fostei Clopotnițe din fața Catedralei din Chișinău este construit un havuz. Dar nu despre asta vreau să vorbesc, deși se zice că fosta Clopotniță va fi reconstruită pe același loc. Vorba e despre altceva. Între acest havuz și Arcul de Triumf din Piața Marii Adunări Naționale se află cîteva blocuri de granit plasate în semicerc. Acesta au fost instalate în perioada de <<înflorire>> a stagnării. Ele aveau menirea să reprezinte unele date istorice legate de colonizarea plaiului moldav. În ziua de 28 iunie 1990 un mare grup de oameni au dat jos ceea ce era instalat pe postamentele în cauză, tot atunci fiind scoase și inscripțiile respective.
Deoarece postamentele au rămas și se află într-o stare bună, propun ca ele să fie folosite într-un scop nobil: să instalăm aici diferite figure sculpturale care ar simboliza cele mai importante date ale istoriei neamului nostru, începând cu Decebal și Burebista, continuînd cu Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrîn și terminînd cu zilele de azi. Asemenea date istorice vor aminti și vor demonstra contemporanilor și urmașilor noștri adevărata istorie a Moldovei, prezentînd totodată un viu interes pentru turiști și pentru toți cei care vor să ne cunoască cine am fost si cine sîntem.
                                                                                                 Silvia CAZACU, or. Chișinău



Gazeta <Cuvînt moldovenesc> din Chișinău, apărută în Tîrgu-Jiu

 Acest lucru s-a petrecut în vara anului 1944, cînd trupele sovietice intraseră la noi în țară.
 <Cuvînt moldovenesc> era o gazetă populara scoasă cu mult înainte de război la Chișinău, cu ajutorul Asociației Culturale <Astra> din Transilvania. Era citită și apreciată de moldovenii țărani, muncitori, preoți și învățători, fiind în aceleși timp și un centru al Căminelor Culturale, prin care se purta lupta de ridicare a satelor prin cultură.
 La al doilea refugiu, în județul Gorj și-au găsit adăpost la Bibești, într-o casă boierească <Arhivele Statului din Chișinău>, conduse de un om de mare prestigiu moral și intelectual, profesorul Leon Boga.
 Acesta, împreuna cu modestul semnatar al acestor rîduri, au scos, în orașul Tîrgul Jiu, în vara anului 1944, gazeta <Cuvîntul moldovenesc> la editura <Gorjanul> - a lui jean Barbulecu.
 Gazeta a fost trimisă la refugiații basarabeni cunoscuți, care au transmis-o tuturor prietenilor și rudelor răspîndite în țară.
 Astfel <Cuvînt moldovenesc> a reușit să facă legătura între frații împrăștiați, mulți regăsindu-și pe cei vremelnic pierduți în fața năvalei puhoiului din răsărit.
 Au apărut numai cîteva numere.
 Important este că și-a ajuns scopul: legătura între refugiații basarabeni pierduți unii de alții, dezorientați și în suferință.
 Merită să fie evidențiate două lucruri în legătură cu acest fapt.
 Întîi, că deși rușii se apropiau, gazeta refugiată apărea.
 Al doilea, că publicația a văzut lumina zilei în Gorj, județ atît de românesc, și prin acesta constituind încă o dată o dovadă a atașamentului gorjenilor de lupta de atunci și de azi a moldovenilor de peste Prut, frații noștri de totdeauna.
Sabin POPESCU-LUPU


